Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când scumpa noastră Bucovină a primit aprobarea de a avea un Seminar Teologic pentru pregătirea viitorilor slujitori în ogorul Domnului.

Fiecare clipă a vieții noastre este o răscruce a vieții, când trebuie să vedem unde am ajuns și încotro trebuie să ne îndreptăm.

De la bun început am știut că marele nostru Învățător (Rabi) și Judecător (inspector) trebuie să fie Mântuitorul nostru Iisus Hristos care ne cheamă și pe noi zicând: „Veniți și vă învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima..” (Matei 11, 29).

Scopul acestui învățământ pentru toți a fost ca „să-L cunoaștem pe Dumnezeul cel adevărat și pe Iisus Hristos pe care L-a trimis” (Ioan 17, 3).

Gândindu-ne la ceea ce trebuie să agonisească ucenicii noștri, de la început cu multă cumpănire, am căutat să le facem cunoscut că „toate sunt îngăduite, dar nu toate ne folosesc..., nu toate zidesc” (I Corinteni 10, 23). Înțelepciunea trebuie căutată, tocind pragul celui înțelept (Ben Sirah 6, 37), iar cele mai presus de tine nu trebuie căutate și cele mai tari decât tine nu trebuie iscodite (Ben Sirah 3, 20).

Celor care astăzi doresc să fie ucenici ai Domnului le spun, nu eu, ci înțeleptul: „fiule, când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău de ispită (Ben Sirah 2, 1); ia aminte că „înțelepciunea și învățătura stau în temerea de Domnul și cele plăcute Lui sunt credința și blândețea” (Ben Sirah 1, 26).

Timpurile sunt grele, dar noi toți trebuie să ducem lupta cea bună, făcând binele, iubind adevărul și propășind nu numai în credință, ci și în toată fapta bună. Pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții nu trebuie să ne robească, căci noi trebuie să fim robi ai lui Dumnezeu, nu robi ai păcatului.

Păzindu-ne pe noi și ferindu-i pe cei din jurul nostru de toată ispita și toată patima, alegând binele și ferindu-ne de rău, ne vom putea împărtăși chiar din această lume de cele rânduite de Cel Atotputernic, știind că toate celelalte se vor adăuga nouă.

Primul sediu al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava, în prezent sediul Inspectoratului Școlar Județean Suceava

proin-directorul, prof. ic. stav. Iftimiu N Adrian,

director al seminarului în perioada 1991- 1998

 

Înființarea Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava se leagă, fără îndoială, de figura ascetică și plină de sfințenie a neobositului Părinte Arhiepiscop Pimen, mutat la cele veșnice în anul care a trecut, primul păstor al reînființatei eparhii a Sucevei în anul 1990, denumită Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Astfel, în planul vast de activitate al eparhiei pe care l-a imaginat, învățământul teologic, pe care îl aprecia în mod cu totul deosebit, ocupa în acel moment locul central. Această apreciere era dublată de o admirație neascunsă față de oamenii locului și convingerea mărturisită de multe ori că tinerii acestor ținuturi au calități intelectuale și spirituale cu totul deosebite, ceea ce îi întărea convingerea în necesitatea unei școli teologice, cel puțin la nivel liceal, pentru această eparhie. 

În mod special pentru mine s-a împletit cu începutul activității mele ca slujitor al altarului și, după trecerea a 30 de ani, perioadă mai mult decât potrivită pentru a face o necesară (re)cercetare lăuntrică, pot să spun că perioada în care am fost și slujitor la catedră a fost una dintre cele mai fertile și, cu tot tumultul ”durerilor facerii” a fost o perioadă cu bucurii aparte, de neuitat. Întotdeauna am gândit că înființarea unei școli, cu precădere a uneia de teologie, poartă semnul unei șanse deosebite și a unei importante provocări. Provocarea este încercarea de a urma modelul școlilor consacrate, cu „tradiție” sau măcar de a surprinde și a transmite „duhul” lor într-o lume aflată într-o continuă prefacere. Șansa este de a folosi terenul imaculat unde să se dezvolte armonios sufletele viitorilor slujitori ai Bisericii. E absolut necesar totuși un echilibru între promovarea școlii ca instituție și atenția acordată în mod particular fiecărui tânăr elev, cu întreg universul său spiritual și duhovnicesc.

Aduc o pioasă aducere aminte acelor părinți profesori sau profesori, alături de care am avut cinstea de a fi coleg la catedră, precum și acelor elevi sau foști elevi pe care Dumnezeu, după a Sa rânduială, i-a chemat la veșnicele locașuri.

Asemenea, aduc rugămintea din adâncul sufletului meu, foștilor colegi profesori și deopotrivă foștilor elevi ai seminarului cărora Dumnezeu m-a îngăduit să le fiu coleg sau profesor, să ierte orice neajuns, greșeală sau injustiție pe care le-am provocat-o.

Aflat acum sub ocrotirea și purtarea de grijă a Înalt Prea Sfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic al Sucevei și Rădăuților, la acest ceas aniversar, înalț smerită rugăciune Bunului Dumnezeu să binecuvânteze și să întărească osteneala cadrelor didactice, a elevilor și a personalului Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”, pentru a se ridica la înălțimea chemării pe care a adresat-o fiecăruia.

Cu aleasă prețuire,

pr. prof. Gabriel Anchidin,

director în perioada 1998 – 2001

Sediul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” în perioada 2001 - 2003, localitatea Dumbrăveni

 

 

Paraclisul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” în perioada 2001 - 2003, localitatea Dumbrăveni

 

Sfânta Liturghie în Paraclisul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” , anul 2004

În aceste momente de sărbătoare în care marcăm 30 de ani de la înființarea Seminarului Teologic „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, ca cel care am fost o vreme la cârma acestei instituții, mă îndrept cu multă recunoștință către Atotmilostivul Dumnezeu, Care a ocrotit această școală, dar și spre vrednicul de pomenire Părinte al Bucovinei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen, care a avut înțelepciunea de a o ctitori.

Totodată adresez cuvânt de felicitare atât celor de ieri cât și celor de azi care au fost și sunt implicați în prezent în activitatea seminarului: ierarhi, profesori, ostenitori și elevi.

Un gând cu totul special mi-l îndrept către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, ierarhul înțelept care prin vrerea lui Dumnezeu veghează prin necontenita purtare de grijă la binele instituției și a ostenitorilor ei.

La mulți ani!

                                                                                                     diac. prof. dr. Ioan Popovici

                                                                                                director în perioada  2001– 2008

 

„Țarina de încolțit semănători”

Revăzând textul biblic al Pildei Semănătorului (Luca 8, 5-15) înțelegem lesne că deopotrivă importanți în rodirea Cuvântului Vieții sunt: ogorul grijit, sămânța cea bună și semănătorul iscusit.

Dar, unde oare răsar și cresc semănătorii cuvântului în ogorul inimilor flămânde de Dumnezeu?

Ce țarină binecuvântată îi leagănă sub brazdă în așteptarea primăverii încolțirii lor?

Am cunoscut tărâmul acesta…în răsăritul tinereții mele.

Un tărâm tainic al cunoașterii și devenirii; al încercării și bucuriei; al lacrimei curățitoare și zâmbetului tămăduitor !

L-am aflat la nici 15 ani și l-am lăsat în urmă la aproape 20.

Cinci ani de zbor cu aripi încă moi.

Am fost prima generație a Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava, o școală  vocațională teologică nou-înființată în 1991, cu nădejdi bucuroase și așteptări curajoase.

Dascăli aleși pentru elevi entuziaști.

Concurență serioasă la admitere și blazon de păstrat. Ținută și program stricte.

Cei mai frumoși ani ai tinereții s-au topit ușor în studiu, practică liturgică și camaraderie cazonă, sub ochiul atent dar îngăduitor al dascălilor noștri.

Astăzi îmi revin cu drag și nostalgie aduceri aminte de neuitat.

„Țarina încolțirii semănătorilor” și-a răsplătit ostenitorii.

Mulți dintre noi suntem astăzi la rându-ne semănători.

De noi depinde ca în ogorul inimilor credincioșilor, sub roua harului dumnezeiesc semințele Cuvântului Cel de-a pururea Viu să vieze până la rod.

„Țarina de încolțit semănători” pune încă oameni pe Calea întru Adevăr spre Viață…

                                 pr. prof. Silvestru – Ionuț Țurcă,

director în perioada 2008 – 2011

Sediul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” în perioada 2003 - 2015

Înființarea Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava la 1 octombrie 1991, coincide  fericit cu nașterea mea în chip duhovnicesc ca teolog și lucrător în ogorul Bisericii lui Hristos! Îmi amintesc și acum perfect bucuria, emoția și curiozitatea care mă stăpâneau și mă făceau nerăbdător să pătrund cât mai curând filele cărților care urmau să îmi deslușească tainele învățăturilor creștine!

Am fost mereu în asentimentul acelor colegi care afirmau zâmbind că dacă vreodată vor fi puși să aleagă sa repete o școală  Seminarul Teologic din Suceava ar câștiga detașat.

Pășind in calitate de director al instituției am simțit responsabilitatea ce mi-a fost pusă pe umeri și anume aceea de a insufla dragostea de Dumnezeu și respectul pentru cele sfinte, care sunt coordonatele de bază ale formării viitorilor slujitori sfințiți.

La ceas aniversar adresez  elevilor seminariști precum și tuturor celor implicați în procesul lor de modelare după chipul lui Hristos cele mai alese gânduri de pace, bucurie duhovnicească și spor în lucrarea minunată la care cu voia și pronia lui Dumnezeu se fac părtași!

pr. prof. dr. Cojoleancă Bogdan,

director al seminarului în perioada 2017 - 2020

 

Sediul actual al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”

 

Cuvânt la moment aniversar

Scriu aceste rânduri cu o privire retrospectivă. Acum treizeci de ani, o mână de intelectuali, preoți și mireni, ne-am asumat răspunderea de a da viață unui seminar nou la Suceava, unde făclia școlii are o veche tradiție. Personal, veneam cu dorința de a învia, în ceea ce facem, spiritul învățământului teologic cernăuțean, acolo unde, în trecut, au ființat instituții teologice prestigioase, cu profesori renumiți și un înalt nivel de cultură.

Cu acest sentiment de emulație, vedeam noua școală un așezământ redivivus, benefic pentru Bucovina întreagă, iar predarea la catedră o misiune aproape sacerdotală. Cât am reușit sau nu în acest demers didactic, o vor spune generațiile de elevi pe care le-am învățat și educat în școală.

Ca profesor, am predat Istoria religiilor, Limba latină și Drept bisericesc. Am încercat să-mi fac datoria cu demnitate de profesor, iar discipolii noștri au fost, în general, cu interes față de ceea ce le predam. Dovadă fiind faptul că cei care au absolvit seminarul și au plecat la facultate, au fost bine pregătiți, iar la Facultatea de Teologie din București, unde m-am transferat ca asistent, în 1996, studenții suceveni au fost mereu apreciați pentru nivelul lor de pregătire.

La seminar am realizat, cu elevii talentați, lucruri frumoase, pe lângă studiul școlar. În 1995, am fost numit de Înaltpreasfințitul Pimen la conducerea revistei Candela, a Arhiepiscopiei, și unii elevi au colaborat cu articole în paginile revistei. Câțiva au cules și tradiții populare din satele lor: cântece, colinde, urături, dovedind că iubesc folclorul de acasă.

Cu cei pasionați de spiritul artistic, s-a făcut și teatru. Într-un an, înainte de sărbătorile de iarnă, în colaborare cu o tânără profesoară de la liceul gazdă, unde funcționam, am pus în scenă, cu elevii, piesa lui Irod, cu costume autentice, aduse de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Piesa s-a jucat pe scena Casei de Cultură din Suceava și a avut un succes remarcabil. Elevii s-au comportat ca adevărați actori și au încântat publicul spectator cu lungi dialoguri dramatice, un joc captivant, și dând viață personajelor biblice în chip autentic.

Când mă gândesc și trec în revistă pe toți cei care i-am avut absolvenți, am o legitimă satisfacție, că de la Seminarul „Mitropolitul Dosoftei” de la Suceava, s-au ridicat tineri teologi cu vocație, iar între ei și doi episcopi: Preasfințitul Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, un teolog și un cărturar eminent, cu două doctorate, și Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, de asemenea, doctor în teologie. Iar pe lângă ei, mai sunt azi profesori și doctori în teologie, care fac cinste profesiei și duc făclia misiunii mai departe. Perioada de studii la seminar nu se uită. Chiar și cei care au îmbrățișat, mai apoi, alte domenii de activitate, și nu sunt clerici, păstrează cu considerație amintirea școlii de teologie, unde s-au format în adolescență.

Fie ca și în viitor, seminarul sucevean, aflat sub înțeleapta oblăduire a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Dr. Calinic, să fie o școală de înalt nivel teologic, spre a forma tineri de vocație spirituală, care să-și continue apoi pregătirea cu succes în facultățile de teologie.

pr. prof. dr. Nicolae Cojocaru

Făclii în candelabrul neuitării

În tumultul postconflictual al anilor 1989-1990 s-a înființat la Suceava Seminarul Teologic „Mitropolitul Dosoftei", ca răspuns al dorințelor bucovinenilor de a avea, aici, pe meleagurile ștefaniene, o școală de pregătire a clerului. Noua instituție de învățământ teologic s-a dorit a fi o continuatoare a Facultății de Teologie din Cernăuți - Suceava.

Prin rânduiala Bunului Dumnezeu și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, după o experiență de doi ani la Seminarul Teologic Mănăstirea Neamț, m-am numărat printre noii profesori care urmau să pregătească și să șlefuiască profilul moral și intelectual al tinerilor teologi.

An de an, prin strunga strâmtă a Stăpânului, coruri de teofori, ca să-l citez pe iubitul frate în Hristos preotul și poetul Constantin Hrehor, au dobândit cunoștințe teologice și dreptul de a conduce, a învăța și a sfinți pe cei încredințați lor spre păstorire.

Descoperind în mine profesorul polivalent, am predat pe rând Dogmatica, Misiologia, Istoria Bisericească Universală, Limba Greacă Biblică, Vechiul Testament și Arheologia Biblică.

M-am străduit să le vorbesc elevilor, ca propriilor mei copii, despre adevărurile mântuitoare, despre apărarea dreptei credințe de imixtiunile sectare dizolvante, despre înființarea Bisericii și mergerea ei imperială printre vicisitudinile vremurilor, despre frumusețea inegalabilă a limbii grecești antice, despre vremurile demult apuse, despre vestigiile civilizațiilor antice și cu precădere despre civilizația ebraică.

De pe culmea anilor care au trecut mă bucur să văd pe foștii mei elevi cu familii frumoase, activând în parohii cu tact pastoral și cu dorința neostoită de a deveni repere morale pentru cei încredințați lor spre mântuire.

Sunt fericit să aflu că și eu, asemenea colegilor profesori, am contribuit la formarea duhovnicească a foștilor elevi, din rândul cărora s-au ridicat ierarhi, profesori de teologie, monahi, preoți de mir cu copii nepereche, oameni cu funcții importante în societate.

Îi rog pe foștii mei elevi să nu fie contagiați de starea de acedie, „demonul de amiază", ci să lupte, ca adevărate făpturi cu vocație pascală, pentru ca omul epicureic, lombrosian, mefistofelic, bezbojnic, omul fără Dumnezeu, omul recent, să nu fie fabricat în laboratoarele morții. Îi rog sa lupte sacrificial pentru impunerea primatului spiritului asupra materiei.

Îmi mijesc în ochi bobițe de mărgăritar când mulți din cei pe care i-am educat încearcă să-mi sărute mâna, din prețuire pentru jertfa ce-am așezat-o la temelia formării lor spirituale.

Recunoștința este Raiul din care nu vom fi izgoniți niciodată!

                                                                        pr. prof. Aristarch Cojocar

Patru ani profesor la Seminar

Reflectând la cele ce s-au petrecut în urmă cu treizeci de ani, mărturisesc că am acceptat cu bucurie numirea ca profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Mitropolit Dosoftei”, nou înființat la Suceava, unde am activat între anii 1991-1995. M-am bucurat nespus de mult când mi s-a încredințat să predau Catehismul și Istoria bisericească universală, obiecte pe care le-am îndrăgit în timpul studiilor, de aceea mi-a fost destul de ușor să recapitulez materia și să trec de îndată la întocmirea planurilor de lecție.

În această perioadă m-am străduit ca pe lângă împărtășirea de cunoștințe să contribui la formarea duhovnicească a elevilor seminariști, vorbindu-le despre mari personalități ale Bisericii din trecut și prezent, încredințat fiind că verba volant, exempla trahunt. În acest sens, în calitate de diriginte, am ținut să organizez excursii la mănăstiri și un popas la chilia venerabilului arhimandrit Cleopa Ilie (†1998), marele părinte duhovnicesc de la Mănăstirea Sihăstria. Într-o lume atât de frământată și debusolată din punct de vedere spiritual, consider că o asemenea întâlnire va fi fost binefăcătoare pentru acei tineri aflați în căutare de modele. Asemenea momente marchează viața tânărului și pot fi salvatoare.

pr. prof. Vasile Irimia

 

Timp de bucurie deschis către noi orizonturi

,,Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a deschide.” 
(Părintele Dumitru Stăniloae)

                                   

Prin deschiderea școlii vocaționale de teologie la Suceava, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, în anul 1992, se redeschideau orizonturile învățământului teologic din Bucovina, unde, după cum spunea Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie: ,,a activat cea mai veche școală românească de cultură teologică înaltă care a creat teologia românească ca înțelegere sistematică a învățăturii creștine”[1].

Noul Seminar teologic, cu modestie, continua peste decenii însămânțarea cuvântului pentru formarea de slujitori ai sfintelor altare, în ,,cel mai bun pământ de însămânțare (nn. Bucovina), …unde ucenicia se făcea la sânul acelei dulci  Alma Mater” după cum, frumos scria Pr. Prof. Ștefan Slevoacă la aniversarea a 40 de ani de la absolvirea Facultății de Teologie de la Cernăuți [2].

La această nouă instituție, după terminarea studiilor de teologie, în primăvara activității mele de profesor, am urmat ascultarea încredințată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, de a activa ca profesor, formând noi caractere și totodată formându-mă eu însumi ca  profesor, șlefuindu-mă pentru lucrarea de propovăduire a cuvântului la catedră și amvon.

Cu toate neajunsurile timpurilor de început, precum lipsa unui spațiu adecvat laborioasei pregătiri de elev seminarist, comparativ cu ce exista cândva la Cernăuți, Seminarul Teologic de la Suceava a reușit să formeze de-a lungul timpului, sute de tineri care au rodit în diferite trepte de slujire și demnități, de la treapta de buni cunoscători ai învățăturii creștin ortodoxe, la treapta de slujire a strănii bisericești și a sfântului altar, culminând cu treapta în slujirea de arhiereu.

Astfel, astăzi, absolvenții acestei instituții de învățământ teologic, sunt buni lucrători în ogorul Domnului, în toate treptele slujirii preoțești din țară și străinătate, în instituții educaționale, în instituții culturale, în unități social-filantropice, în instituții social-media, în instituții guvernamentale, în diferite funcții cu responsabilități administrativ-sociale, etc.

La ceas aniversar - 30 de ani de la înființare, se cuvine a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate împlinirile atinse  de această instituție teologică ce astăzi ființează într-un sediu generos, se cuvine a ne aminti cu drag, de toți aceia care au trudit într-un fel sau altul, parte dintre ei transformându-se în veșnice amintiri și, totodată se cuvine a invoca ajutorul Duhului Sfânt pentru continuare a acestei bogate activități teologice către orizonturi și mai înalte. Timpul de față cu oportunitățile sale, oamenii providențiali ai Eparhiei noastre, în primul rând Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic pot conduce la împlinirea visului de a nu fi stinsă flacăra prestigiosului învățământ teologic de la Cernăuți.

                                                                                                          pr. dr. Vasile Baltag

 

Învățământul teologic sucevean, între tradiție și continuitate. Gânduri la popas aniversar

Împlinirea celor trei decenii de la organizarea instituțională a învățământului teologic seminarial din cetatea Sucevei – oraș simbol al Bucovinei, ținutul binecuvântat care respiră istorie și spiritualitate prin fiecare por al său, în care s-au concentrat ca într-o grădină a raiului pământesc toate luminile ce izvorăsc din milostivirea lui Dumnezeu, constituie un moment sărbătoresc de excepție ce îmi oferă, în calitate de absolvent al acestei școli, dar și ca cel care a avut privilegiul de a  trudi un important număr de ani în rândul dascălilor ei, deosebitul prilej de a mulțumi cu dragoste Mântuitorului Hristos pentru bucuriile și darurile revărsate asupra acestei instituții și de a-mi aminti cu recunoștință și venerație de trudnicia celor care au făcut roditoare aceste daruri: ierarhi, eminenți dascăli, mireni și clerici, „cu învățătură despre Împărăția cerurilor” (Matei 13,52) și alți ostenitori, care prin prezența și strădania lor au înnobilat profilul axiologic și valoric al Seminarului.

Totodată, acest moment aniversar îndeamnă la o atentă evaluare a roadelor refacerii legăturii istorice cu elementele timpurii ale învățământului teologic bucovinean, întrucât, așa cum remarca, cu îndreptățire, istoricul ecleziastic Teodor M. Popescu „ceea ce există astăzi vine din ceea ce exista ieri și n-am înțelege nimic din ceea ce vedem azi dacă n-am cunoaște ceea ce a fost ieri”. Deschisă în toamna anului 1991, tânăra școală vocațională pusă sub ocrotirea  talentatului versificator al Psaltirii, reînnoadă de fapt legătura istorică cu străvechiul învățământ teologic sucevean,  al cărui începuturi sunt reprezentate de academia domnească din timpul lui Alexandru cel Bun, care funcționa pe lângă Mitropolia din Suceava, ori, într-o formă mai organizată, de Seminarul teologic deschis în anul 1786 în chiliile fostei Mitropolii, mutat la scurt timp, în anul 1789, la Cernăuți, din care se va dezvolta mai târziu vestita Facultate de Teologie cu faimă europeană.  Așadar, învățământul teologic sucevean este tânăr prin aniversare, ca instituție, dar adânc înrădăcinat în istorie, prin geneză și continuitate.

Asemenea unui prunc zămislit din dragoste, sănătos și vioi, născut într-un mediu prielnic și înconjurat de toată dragostea și atenția părinților săi, instituția care învață cele despre Dumnezeu, din vechea vatră a Mușatinilor, a crescut treptat și s-a dezvoltat armonios, fiind, astăzi,  conștiința dinamică și misionară a Bisericii pe acest tărâm al țării, cu înfăptuiri demne și durabile. De-a lungul celor treizeci de ani, Seminarul din Suceava s-a dovedit a fi un valoros laborator, cultural și duhovnicesc, care a pregătit numeroase generații de fii ai Bisericii, unii ajunși pe cele mai înalte trepte ale slujirii și demnității eclesiale, majoritatea devenind izvoare de lumină într-o societate sfâșiată de secularizare, din ce în ce mai frământată, care tinde să uite moștenirile trecutului, să pângărească valorile prezentului și să renunțe la darurile viitorului. Pentru credincioșii de astăzi Bucovinei, este reconfortant că există o asemenea instituție, de înalt prestigiu, purtătoare a celor mai sacre idealuri, pentru care valorile spirituale și cele național-identitare reprezintă unicul orizont.

La acest ceas aniversar, felicităm pe toți dascălii și ostenitorii actuali ai seminarului, în frunte cu directorul său, arhid. prof. dr. Bogdan Hrișcă, și înălțăm rugăciuni fierbinți pentru osteneala jerfelnică a celor care au pus piatra de temelie a acestei lucrări pe care astăzi, iată, o numărăm în decenii.

Mulți ani, în nobila-i misiune, Seminarului Teologic „Mitropolitul Dosoftei” și succes deplin dascălilor și elevilor săi!

pr. prof. univ. dr. Dănuț Popovici

,,Cine cântă se roagă de doua ori"                                                  

  (Fericitul Augustin)

A fost o deosebită onoare și o însemnată responsabilitate să predau muzica psaltică la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava. Seminarul a format nu doar la nivel intelectual, ci și duhovnicesc, social și cultural, elevii care i-au călcat pragul pentru patru sau cinci ani. Semințele sădite în sufletele elevilor au rodit și vor rodi în continuare în lumea aceasta și, nădăjduim, în Împărăția lui Dumnezeu. Roadele aduse de elevi pot fi observate în grădina Bisericii care a primit din brațele seminarului studenți remarcabili, profesori de religie, preoți, monahi și episcopi.

În acest „ținut binecuvântat al mănăstirilor”, elevii au avut și au în continuare posibilitatea de a aplica noțiunile teoretice primite în seminar la frumoasele mănăstiri din Bucovina care, de fiecare dată, i-au primit, i-au găzduit și i-au introdus în viața liturgică a Bisericii și în viața de ascultare, atât de necesară disciplinării minții și voinței. O parte dintre noi, profesorii Seminarului Teologic de la Suceava, am absolvit la rândul nostru un seminar teologic și cunoaștem acum, peste ani, cât de mult și-a pus amprenta respectiva perioadă în viața personală, sacramentală și socială. De aceea, primind această responsabilitate binecuvântată de a fi „lucrători în via Domnului”, ne-am străduit să o îndeplinim spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.

pr. Dragoș Buta

Preacucernice părinte director, onorat corp profesoral, iubiți elevi,

Trăiesc încă nostalgia anilor în care, cu binecuvântarea regretatului IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, am activat ca profesor de specialitate la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ,,Mitropolitul Dosoftei” din Suceava. Au fost cei mai frumoși ani din slujirea mea, mai ales, pentru că mi s-a oferit posibilitatea de a contribui la formarea teologică și avizat - creștină a unor tineri care au optat să studieze la o școală vocațională. De la început am avut plăcuta surpriză de a vedea că Seminarul Teologic atrage destui tineri preocupați să învețe carte și să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu pe această cale, unii dintre ei având chemarea de a-I sluji în rândul clerului. Păstrez admirația pentru foștii mei elevi și am convingerea că o astfel de școală vocațională a Bisericii este onorabilă și necesară pentru societatea noastră. Afirm acest lucru bazându-mă, în primul rând, pe structura curriculară a seminarului teologic actual, care este o școală de cultură generală umanistă completă. Faptul că la seminarul teologic se studiază o gamă atât de variată de discipline științifice, mai mult decât la liceele laice obișnuite, la care se adaugă disciplinele teologice de bază, reprezintă un orizont larg de cunoaștere pentru tinerii care învață aici. În acest sens, este de dorit ca studiul fiecărei discipline în parte să se facă cu profesori competenți și devotați predării la o astfel de școală.

            Doresc noilor generații de elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox ,,Mitropolitul Dosoftei” din Suceava să urmărească împlinirea idealului de a oferi societății noastre un model de școală umanistă - creștină, în care cunoașterea teoretică să se îmbine armonios cu formarea caracterului uman nobil, în lumina iubirii Evangheliei Mântuitorului Hristos – Calea și Sensul vieții noastre.

            La mulți și binecuvântați ani!

pr. prof. dr. Ilie Macar

„O lumânare în furtună”

Așa văd eu, și așa am văzut Seminarul, în cei 30 de ani ai săi de existență.

Iar flacăra aceasta aprinsă, când ai zice că s-a stins și si-a pierdut lumina, saltă iarăși veselă hrănindu-se poate dintr-o inimă de seminarist ce trece curat și timid de la adolescență la maturitate.

Iar atunci când duhul aprig al secularizării transformă furtuna în taifun, atunci Însuși  Dumnezeu apără plăpânda luminiță, ținând-o în căușul pumnului său.

Căci trupul lumânării e modelat din ceara credinței și căinței, nădejdii și năzuinței ce ne animă pe noi toți, elevi sau dascăli, călugări sau mireni, toți picurând strop cu strop pentru a ține vie flacăra luminii în furtună, și tare aș vrea să fiu și eu un strop picurat de-această lumânare.

                                        arhimandrit  dr. Grichentie Natu

                             Mănăstirea  „Sfântul Ioan cel  Nou”, Suceava

La  a XXX-a aniversare

La împlinirea a trei decenii de activitate  rodnică a Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, în calitate de fost cadru didactic, țin să aduc un pios gând de recunoștință preoților și dascălilor fondatori, îndeosebi vrednicului de pomenire  Arhiepiscop Pimen, părintele nostru, precum și preoților profesori trecuți la Domnul. Totodată, prețuiesc și felicit pe toți dascălii și ostenitorii acestui așezământ școlar,  care, de-a lungul timpului, s-au străduit să sădească în inimile elevilor seminariști lumina Sfintei Evanghelii, dreapta credință și dragostea față de Biserica noastră strămoșească,  „Mama neamului românesc”.

În scurta perioadă cât am predat la catedră am avut bucuria să întâlnesc  o serie de elevi  râvnitori și silitori, cu vocație pentru preoție și cu rezultate foarte bune la învățătură, unii dintre ei au participat la olimpiade, unde au obținut rezultate excepționale spre cinstea și sporirea prestigiului instituției noastre. Apoi, cu trecerea timpului, am constatat cu bucurie că mulți dintre foștii elevi și-au continuat studiile teologice sau alte  specializări, unii devenind buni slujitori ai Bisericii. Și ori de câte ori am ocazia să mă reîntâlnesc cu unii dintre foștii elevi, constat cu mulțumire că nu și-au pierdut recunoștința și respectul față de foștii lor dascăli.

În încheiere, doresc ca  această prestigioasă școală vocațională să dăinuiască întru mulți ani și să aducă roadă multă  spre folosul Bisericii neamului românesc.

pr. prof. dr.  Sorin-Toader Clipa

Deschide-ți calea….

Drumul meu către Seminarul Teologi Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava a fost de la început clar „trasat” de către Bunul Dumnezeu. De mic, am stat lipit sufletește de Sfânta Biserica, prin rugăciunile bunicii mele și cântând la strană lângă unchiul meu, care a trecut la Domnul nu cu mult în urmă, la frumoasa vârstă de 93 de ani, după aproape 70 de ani de strană. Singur la părinți, așteptările fiind mari, am avut mereu tentația de să-mi croiesc singur drumul în viață. Când am terminat anul I la Liceul de Artă „Victor Brauner” Piatra Neamț, în localitate s-a înființat și seminarul, iar îndemnurile întregii familii au fost de a renunța la muzică și de a da admitere la seminar; și bineînțeles că nu le-am ascultat. Am absolvit liceul, iar la admiterea în facultate, am fost din nou „înconjurat” de aceleași sfaturi, ba mai mult, toți ai mei, știau că dau admiterea la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, pe când eu am intrat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”....pentru că așa îmi doream EU.

Pentru orice tânăr, mai ales de la Academia de Muzică, viața studențească nu a fost permanent aliniată cu preceptele mentalității „clasice românești”, eu fiind o fire liberă, m-am bucurat de tot ceea ce a avut de oferit muzica în deplinătatea ei.... desăvârșindu-mi studiile muzicale cu trei burse în primii ani de academie, în Germania, Elveția și Grecia.

...Și cu toate aceste acestea „Cineva” aștepta la colțul străzii mele... În penultimul an de academie am cunoscut-o pe soția mea, și, prin intermediul tatălui ei, pe Înaltpreasfințitul Pimen Suceveanul, la o Sfântă Liturghie la Vicovu de Jos, unde am cântat împreună cu doi colegi de an.

În anul 2003 trecând la cele veșnice părintele profesor Alexandru Lăzăreanu, profesorul de Educație Muzicală și Ansamblu Coral de la seminarul Suceava, vlădica Pimen și-a adus aminte de mine, și tot prin mijlocirea părintelui Vasile Popescu, am ajuns ca în luna iulie același an să dau titularizarea în învățământ pentru instituția suceveană. În luna august 2003 am devenit sucevean deplin, prin căsătoria cu Valentina Popescu, iar de la 1 septembrie același an, profesor la Seminarul Teologi Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava. Mai mult, pe 8 septembrie 2003 eram hirotonit diacon, iar peste două luni, pe 21 noiembrie, preot; prin mila Lui Dumnezeu și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen.

Mântuitorul Hristos niciodată nu te îngrădește, El îți „deschide calea”, tu, doar trebuie să pășești pe ea!

Din 2003 și până în prezent am făcut întotdeauna ceea ce am iubit,... iubesc,  și voi iubi mereu: MUZICA! Permanent L-am simțit alături de mine și de munca mea, permanent m-a ajutat, permanent m-a ocrotit și permanent mi-a arătat cât de bun și darnic este cu cei care fac cu tot sufletul Lucrarea LUI. Viața mea este în totalitate minunea Lui! Rezultatele mele au fost, sunt și vor fi Darul Lui pentru împlinirea sufletului meu. Pot spune că eu sunt pe deplin fericit pentru că am înțeles ceea ce a dorit El de la persoana mea.

La acest ceas aniversar vă îndemn pe toți să Îl lăsați pe Hristos să vă „deschide calea” pentru ca să înțelegeți ceea ce trebuie să faceți cu viața voastră. 

pr. prof. Tablan-Popescu Lucian – Ionuț

 

Seminariștilor de ieri și de azi. Scrisoare aniversară

În an aniversar, vă îndemn să priviți cu încredere spre viitor, cu toate că școala  românească trece acum printr-o perioadă de mare încercare. Să ne întoarcem privirea spre personalitățile trecutului sau cele ale prezentului, devenite repere ale societății românești în context european și universal și să recunoaștem că aceștia sunt produsul sistemului național de învățământ, care, prin slujitorii săi, a știut să își împlinească menirea în toate timpurile: să descopere talente, să modeleze caractere și să ghideze spre performanță, spre excelență, spre desăvârșire, generațiile încredințate.

La 30 de ani de ființare, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava se dovedește a fi o inițiativă de succes, datorată celui care a fost nu numai ierarh, ci și profesor în școlile teologice ortodoxe ale Moldovei de odinioară, vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Pimen al Sucevei și Rădăuților. Această inițiativă a fost însuflețită de un grup de venerabili preoți profesori care au fremătat de entuziasmul împlinirii acestui ideal postdecembrist. Momentul începuturilor nu a fost nici ușor, nici favorabil. Putem conchide astăzi că niciun edificiu nu poate rezista în timp fără sacrificii pe măsură.

Aniversarea celor 30 de ani de existență nu ar fi fost posibilă astăzi, dacă Seminarul sucevean, topit în incendiul din ianuarie 2015, n-ar fi renăscut ca o Pasăre Pheonix.

Toate generațiile de elevi care ați absolvit Seminarul Teologic Liceal Ortodox la Suceava, între anii 1991 – 2021, ați devenit discret, fără publicitate ostentativă, „cartea de vizită” și „cartea de onoare” pentru instituția noastră de învățământ, al cărei nune va rămâne înscris în C.V.-urile voastre. Studenți fiind, masteranzi sau doctoranzi ai unor prestigioase instituții de învățământ superior din țară sau din străinătate, vrednici slujitori ai sfintelor altare, oameni de cultură, oameni de presă, oameni de afaceri, diplomați și politicieni (uneori), oameni de bine și buni creștini, ați purtat cu demnitate zestrea de daruri duhovnicești, de însușiri morale și intelectuale pe care școala noastră, prin venerabilii preoți profesori și profesorii laici le-au descoperit și le-au cultivat în sufletele și conștiințele voastre.

 „Timpul este dascălul și învățătorul tuturor”, spunea Dimitrie Cantemir. O maximă celebră, în care mă regăsesc și eu acum, după un sfert de secol de activitate în școala în care am debutat,  surprinsă în acest dialog aniversar al elitelor.

Fără umbră de mândrie sau exagerare, numesc “elite” generațiile noastre de seminariști din rândul cărora s-au ridicat nume cu rezonanță ale ortodoxiei românești contemporane, tineri ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Preasfințitul Macarie Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord și Preasfințitul Damaschin Dorneanu – Episcopul – Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. A aminti numele tuturor elevilor noștri deveniți repere în comunitățile și instituțiile pe care le slujesc, ar face obiectul unui album aniversar.

Sentimentul de împlinire a misiunii se naște în sufletul unui profesor odată cu bucuria de a-și vedea elevii că au ales și și-au asumat aceeași menire, de a sta vertical la catedră, indiferent de cursul istoriei. Bucuria mea, mărturisită abia acum, este aceea de a fi colega celor mai buni dintre ei.

 De aceea am încredere că prin ei și prin voi, prin fiecare absolvent al nostru, în parte, indiferent de misiunea lui în societate, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”  din Suceava va dăinui. Vă mulțumesc că ați făcut posibilă cunoașterea și recunoașterea valorii Seminarului nostru în locurile prin care ați trecut.

                                                                                               prof. Mirela Griguță

La ceas aniversar îmi  îndrept gândul cu admirație  și prețuire  spre absolvenții  Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”, care au excelat întru  înaltă  zidire spirituală, instituind calea  de urmat spre desăvârșire, pe care actualii elevi se străduiesc s-o continue și  s-o onoreze.

Doresc tuturor sănătate, bucurii  nemărginite  și  ajutor de la Dumnezeu spre îndeplinirea sfintei misiuni pe care și-au asumat-o. 

LA MULTI ANI!  SEMINARUL  TEOLOGIC LICEAL ORTODOX  "MITROPOLITUL DOSOFTEI "!   

Cu deosebită stimă,

prof. Nechita Mariana

 

Profesor într-un  Seminar Teologic Ortodox înseamnă să fii Semănătorul care logodește tainic în brazda minții și a sufletului, bobul de grâu plin de rod cu aspirațiile tinereții, spre a ridica apoi mlădițe viguroase și trainice în  slujirea lui Hristos Domnul.

profesor Doina Ciobanu

 

Cred că a fost voința Divina ca pe aceste meleaguri legendare, aici în Bucovina, Grădina Maicii Domnului să ia ființă acum 30 de ani Seminarul Teologic „Mitropolitul Dosoftei”. Astfel, copiii de pe aceste plaiuri, urmași demni ai marelui voievod Ștefan, cei mai cucernici și mai curați sufletește dintre ei, au venit aici să studieze, pentru a-și putea urma visul. Ca orice început a fost greu pentru ei dar și pentru preoții profesori și celelalte cadre didactice. Pas cu pas, cu multă muncă având modele demne de urmat „învățăceii” au pătruns în tainele teologiei și ale altor științe lărgindu-și orizontul cunoașterii și îmbogățindu-se sufletește.

 Predau de 17 ani la acest liceu teologic, am predat și la alte licee din Suceava, putând observa astfel ceea ce ne diferențiază. Profesori și elevi - avem o deosebită demnitate morală, simțul datoriei împlinite , înțelegere și compasiune față de semenii noștri. Râvna,  puterea de muncă a Înalt Prea Sfințitului Calinic și a Prea Sfințitului Damaschin Dorneanu ne-au fost totdeauna exemple în tot ce am făcut. Facultățile de teologie au completat educația absolvenților noștri, iar ei pot împărtăși și altora din cunoștințele dobândite. Mă bucur nespus când mă întâlnesc cu foștii elevi și îmi vorbesc despre reușitele dar și despre necazurile lor. Un sfat ca vorbă bună cred că este binevenit întotdeauna.

 Fiind angrenat în această muncă nobilă nici nu am observat scurgerea timpului și tâmplele îmi sunt ninse de trecerea anilor, dar cu ajutorul bunului Dumnezeu mergem înainte. Fiecare generație a avut ceva specific, a lăsat amintiri frumoase în sufletul meu, iar pentru acestea mulțumesc tuturor. 

                                                                                                  Prof. Puha Marcel

Învățământul teologic – arc peste timp!

Pornind de la începuturile învățământului teologic de tip organizat, în 1803, de către Mitropolitul Veniamin Costachi la Mănăstirea Socola de lângă Iași până în zilele noastre, am avut privilegiul ca în anul 1991 orașul Suceava să beneficieze de înființarea unui Seminar Teologic Ortodox de stat.

Importanța acestei instituții pentru societatea românească este majoră, educația teologică pe care o dobândesc tinerii absolvenți nu poate fi înlocuită de nici o altă formă de învățământ.

Alături de disciplinele de specialitate, o mare importanță o au și disciplinele laice, din care amintesc studierea în clasele a IX-a și a X-a a Matematicii (2 ore/săptămână).  Matematica nu este la aceeași paritate cu Limba română sau cu disciplinele de specialitate, dar totuși și această disciplină s-a dovedit a fi un sprijin pentru acei absolvenți care în facultate, în paralele cu orele lor de curs, sau după terminarea cursurilor Facultății de Teologie au urmat și cursuri din domeniul științelor exacte. Chiar și în timpul seminarului, unii elevi au reușit performanța de a se evidenția la diferite concursuri de matematică, prin studiu individual aprofundat și prin consultații desfășurate în afara orelor de curs.

În anii școlari în care am predat Matematica la seminar am simțit din partea cadrelor didactice care predau disciplinele de specialitate și a conducerii acestei instituții o căldură deosebită, spirituală și o reală colaborare.

Doresc Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” ca și pe viitor să aibă elevi cu multă pasiune pentru studiu, astfel încât, prin muncă, să dobândească și ei harul pe care îl au profesorii lor.

                                                                                                 Cu mult respect,

                                                           director adjunct - Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava,

                                                                            prof. Moscaliuc Dumitru

La ceas aniversar…

Profesând câţiva ani la Seminarul Teologic Liceal Ortodox “Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, în specialitatea biologie, a fost pentru mine o provocare dar şi un privilegiu.
Am dobândit atunci puterea de a-mi întări relaţia spirituală cu Dumnezeu şi totodată am conştientizat că trebuie să lupt mereu, cu mine evident, pentru a nu pierde această legătură atât de benefică pentru suflet şi nu numai.

Însuşirea de către elevi a unei educaţii creştin-ortodoxe este un factor fundamental pentru formarea coerentă şi completă a personalităţii lor. În cadrul seminarului, elevii îşi formează aptitudini, atitudini şi valori esenţiale care le imprimă un stil de viaţă ortodox încă din perioada preadolescenţei.

Elevii beneficiază aici nu doar de condiţii excelente de studiu, ci şi de un corp profesoral deosebit, demn de toată consideraţia, precum şi de conducerea performantă a şcolii care asigură climatul optim necesar obţinerii de rezultate notabile la nivel local şi naţional.

La Mulţi Ani Seminarul Teologic Liceal Ortodox “Mitropolitul Dosoftei”!
La Mulţi Ani întregului corp profesoral!

Cu deosebită stimă,

prof. Maria Corjân

Talentul- dar de la Dumezeu

Ca într-un dans duhovnicesc și gingaș, se depărtează spre trecut, prezent și viitor, departe de lume și în văzul tuturor, penelul… lăsând urme-n necuprinsa pânză țesută a vieții!

 

Oportunitatea de a fi profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ,,Mitropolitul Dosoftei” Suceava a fost o binecuvântare și totodată o onoare pentru mine, deoarece am întâlnit un colectiv profesoral deosebit, cât și elevi de excepție, alături de care am colaborat cu sinceritate și dăruire. În calitate de dascăl la clasă, am experimentat și am interacționat cu elevii într-un mod cât se poate de firesc și natural ca relația profesor-elev să fie una de prietenie, având în vedere că elevul de astăzi va fi adultul/omul de mâine. 

 Recurgând la metode și tehnici diverse în vederea dezvoltării și stimulării creativității și a simțului estetic, am avut bucuria să observ potențialul creativ al elevilor la ora de educație vizuală și să-i încurajez să-și exprime liber potențialul creativ. Pe lângă cunoștințele dobândite la disciplinele vocaționale și nu numai, să le insuflu dorința de a descoperi tainele și frumusețea artei.

După cum bine știm, trăim în plin proces de dezvoltare tehnologică, iar tehnologia este unul dintre domeniile care au influențat arta și, pe măsură ce se avansează în era tehnologică, se constată o diversificare a gusturilor și o creștere a exigenței publicului față de artă. Dar, cu toate acestea, arta tradițională, la rândul ei, cu o putere fantastică de adaptare, cu funcțiile ei educative, devine remediul cel mai puternic împotriva tehnicizării și dezumanizării omului, astfel încât, sensibil față de frumos, omul dorește să exprime cu toate simțurile, gândurile, trăirile, emoțiile de bucurie și de tristețe și greutățile vieții care îl încearcă. În acest sens, creativitatea este o condiție umană. Pur și simplu există! Exersând creativitatea, omul se apropie mai mult de Divinitate.

Filozofii încadrează creativitatea dincolo de frontierele științei. Platon spunea că, pentru filozofie și spiritualitate în sens larg, creativitatea este fie un atribut exclusiv divin, fie un proces misterios de influență a supranaturalului asupra individului uman, fie un atribut rezultat prin intervenția adesea întâmplătoare a unor forțe naturale tainice.

Pe lângă tot ce se întâmplă în cadrul școlii Teologice, pictura este un element imperios necesar ce îl duce pe elev într-o lume nemărginită de timp și spațiu, către o lume infinită.

Educația artistică, pictura religioasă, fără doar și poate, merg mână -n mână cu istoria Bisericii. Nu de puține ori, scenele înfățișate prin intermediul ei, reprezintă dovada clară a unei epoci (oameni și locuri). An de an generații de generații lasă o amprentă din greu trudită, asupra celor realizate în trecut și prezent, drept mărturie a unei vieți echilibrate cu dragoste de neam și țară.

Tinerii din ziua de astăzi au foarte multe calități, au o curiozitate extraordinară, au o creativitate fantastică, au această superenergie. Profesorul joacă un rol esențial în indrumarea și canalizarea acestei superenergii în diverse activități benefice atât lor, cât și celor din jur.

 Este esențial ca talentul fiecăruia să fie fructificat, alfel existând posibilitatea ca el să se stingă, după cum spunea Nicolae Iorga, ,,talentul nefolosit este furat,,. Și care ar fi cea mai frumoasă modalitate de exprimare a talentului, dacă nu cea prin care I se dă Slavă Lui Dumnezeu? Poți fi cel mai bun în ceea ce faci dând darul tău lui Dumnezeu. De aceea, îmi place să afirm că educația artistică în școlile de Teologie este chiar la ea acasă și ar fi păcat ca un tânăr talentat să fie lăsat într-o desuetudine și să ajungă să se simtă mai împlinit în altă parte decât într-o școală Teologică, în casa lui Dumnezeu.

Biserica este stâlpul societății și sunt convinsă că elevii pe care i-am întâlnit vor deveni buni creștini ortodocși, la rândul lor preoți, profesori, cântăreţi, scriitori, poeți, pictori, sculptori, arhitecți, ingineri proiectanți, medici, avocați, etc., contribuind într-un mod benefic la dezvoltarea societății și a lumii în care trăim, împletind viața creștină în mod armonios cu realitățile cotidiene.

profesor Maria Știrbu

Când am fost de am învățat carte....

.... încep vechile grafite răspândite pe pagini îngălbenite de vremi păstrând mărturisirea unor vremi în care s-au format oameni, însă adevărata lor valoare o imprimă melancolia amintirii, a dorului după cei alături de care greul devenirii a fost purtat cu nădejdea. Aceeași amintire a anilor adolescenței petrecuți în Seminarul Teologic „Mitropolitul Dosoftei”, aflat atunci în găzduirea Dumbrăvenilor, mă cuprinde și pe mine, căci dau năvală chipuri, glasuri, năzdrăvăniile tinereții ce se răsfrâng aducând, parcă, cu dânsele aceiași încredere de altă dată în forțele proprii, în oameni, în..... Dar anii au trecut și rămâne doar amintirea cărților pe care am buchisit rânduielile liturgice ale Bisericii noastre strămoșești, pe care am descifrat, parcă pentru prima dată, modelele pe care să le urmăm, în care am descoperit învățăturile cele bune, trecutul viu al Bisericii și neamului și mai presus de toate, cum să fim oameni.

Amintirile .... rămân pentru că vorbesc despre „când am fost de am învățat carte”.

pr prof. dr. Valenciuc Ioan - Paul

Bucuria cheamă la recunoștință.  La acest luminos ceas aniversar, când școala ce m-a format împlinește 30 de ani de funcționare mă încearcă frumoase sentimente. Seminarul Teologic ,,Mitropolotul Dosoftei” este pentru mine, de departe, școala pe care o prețuiesc cel mai mult. 

Ca elev seminarist aici am pășit timid și entuziast pe treptele cunoașterii teologiei. Aici am cunoscut profesori ce m-au inspirat, reale modele de urmat în viață. Aici am legat prietenii pe viață de care mă voi bucura mereu. 

Acum, după mulți ani de la absolvire, sunt profund recunoscător pentru uriașa responsabilitate și cinste de a participa la formarea viitoarei generații de sacerdoți ai lui Hristos. Mă bucură mult întâlnirea întâlnirea cu elevii seminariști în cadrul frumoaselor ore de studiu biblic ce mereu par prea scurte. Sunt recunoscător pentru darul de a avea minunați colegi de cancelarie alături de care procesul educațional este, cred, mai ușor de îndeplinit.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

pr. prof. dr. Adrian Duțuc

Aniversare și formare continuă

Sărbătorim aniversar 30 de ani de activitate didactică și pastoral – misionară a Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”. Orice început este greu, însă, și continuarea consecventă de formare morală și teologică a elevilor este la fel de grea și ostenitoare, întrucât presupune să vorbești mai mult din suflet, din inimă și cu „cuvintele lui Dumnezeu” (1 Petru 4, 11),  folosind cu măiestrie puterea cuvintelor divine din miezul cuvintelor, și mai puțin să vorbești cu cuvintele tale și din cunoștințele intelectuale teoretice proprii.

Pentru această misiune de formare teologică este necesară o „înțelepciune de sus”, cum ne învață Sfânta Scriptură: „Domnul l-a umplut de duhul dumnezeiesc al înțelepciunii, al priceperii, al științei și a toată iscusința [...] și priceperea de a învăța pe alții [...]” (Ieșirea 35, 30-34). Solomon ne învață că „înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei” (Pilde 8, 11).

„Înțelepciunea de sus” rodește mereu atunci când este transpusă în viața personală și în cea comunitară, după Logica lui Dumnezeu, adică Teologia divină, de „dragul vieții celei veșnice și de dragul lui Dumnezeu”, și nu doar pentru școală, ca să parafrazez și să completez proverbul latin: „non per scholae dicimus, sed per vita eterna”.

Învățarea doar din pomul cunoașterii (Facerea 2, 9) aduce moarte, iar învățarea din lemnul Crucii, din iubirea și smerenia lui Hristos (Matei 11, 29) dăruiește omenirii nemurirea, întrucât  „cunoștința semețește, iar iubirea zidește” (1 Corinteni 8, 1). Această pedagogie divină aduce un plus de valoare culturală și spirituală pentru a integra armonios „copilul la viața neamului său”, în viața „Poporului lui Dumnezeu” (2 Corinteni 6, 16; 1 Petru 2, 10).

Scopul suprem al educației este formarea și educarea caracterului moral al elevului, pentru care este necesară multă iubire părintească și răbdare cu toți elevii, fără deosebire, motiv pentru care educatorului nu-i este permis niciodată, să afirme că în clasa sa ar exista vreun copil rău, ci să folosească cu blândețe și dragoste toiagul certării (Pilde 13, 24) și varga mustrării (Pilde 23, 13), pentru îndreptare și îndrumare duhovnicească.

Dascălii dăltuiesc și formează, de asemenea, conștiințe și modele de viață, aptitudini și deprinderi hristice și civice, oameni de caracter și de cultură, întrucât îi educă și îi elevează (de unde provine numele de „elev”) să aibă „mintea lui Hristos” (1 Corinteni 2, 16), până ajung la „starea bărbatului desăvârșit” (Efeseni 4, 13).

În concluzie, cred că, un cadru didactic responsabil trebuie să lupte asiduu  pentru a dezvolta Frumosul, Adevărul, Respectul și Iubirea, fundamentele moralei creștine, pentru a căpăta prețuirea, aprecierea, stima și îndoita cinste (1 Timotei 5, 17) din partea elevilor și a celor din jurul lui. 

                                           pr. prof. dr. Emanuel VALICĂ

Momentele aniversare din viața persoanelor, a comunităților ori a instituțiilor – ateliere ale umanității (I. A. Comenius, Didactica magna, 1), oferă refugii de staționare, prilej de reflecție și meditație, mărturisire și recunoștință. Perspectiva conduce la autoevaluare, aceasta la progres, iar cel din urmă la asumarea vie și înnoită a misiunii de făurire, prin însoțire și călăuzire sufletească a mereu-tinerei generații.

Unul dintre conținuturile etimologice ale mult-încercatei vocații de profesor, cu sorgintea la latinescul profiteor, denotă capacitatea de a oferi liber, de a însoți, de a mărturisi, cu alte cuvinte de a oferi repere și a produce experiențe generatoare de schimbare. „Magister succesor parentum”, va spune Quintilian, „sumat igitur ante omnia parentis discipulos suos animum” (Institutio oratoria 2, 2), simțire de părinte – paternitate sufletească, adevărat combustibil educațional, element distinctiv în atmosfera educațională a Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava.

Numărându-mă printre absolvenții unui Seminar înrudit prin vocație și învecinat prin locație celui sucevean, „născut, iar nu făcut” în pronia lui Dumnezeu așezată protector deasupra acestor ținuturi, „școală mică, dar cu potențial mare” – după cum smerit rostea marele ei re-întemeietor, preotul profesor Constantin Muha, chemat fiind la smerită slujire în Bucovina de sub cer, seminarul a fost cel care mi-a organizat arhitectura sufletească, ulterioară traiectorie profesională și a născut vocația familială. Artizanul continuu al procesului de formare a fost însoțirea, paternitatea sufletească, relația duhovnic-ucenic, împreună-mergerea pe Cale alături de Domnul Hristos, „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), elemente educaționale distincte și absolut necesare astăzi, născute și promovate în și de viața de Seminar.

La ceas aniversar pentru Seminarul Teologic din Suceava, aflat la împlinirea a 30 de ani de la înființare, aduc gând de felicitare și doresc tuturor absolvenților, profesorilor, elevilor și ostenitorilor sănătate, lungime de zile, râvnă sfântă și cuvânt cu putere de schimbare și primenire a sufletelor elevilor și prin ei, a întregii lumi!

pr. prof. Pristavu Cosmin

Şi totuşi, ştim atât de puţin să înţelegem şi să preţuim frumuseţea sufletească a copilului! Copilul stă mult mai aproape decât educatorul său – şi decât orice adult – de acel ideal de armonie până la care eu, profesorul , vreau să-l ridic.  Conştiinţa acestui ideal trăieşte în el mai puternic decât în mine.

De aceea, educarea copiilor  nu înseamnă altceva decât îndreptarea propriei tale vieţi. Eşti chemat să scoţi, din blocul inform al fiinţei umane, o operă de artă. Să dăltuieşti omul ca Om – în  accepţiunea deplină a cuvântului. Să faci să lumineze chipul lui Dumnezeu din el.

Nu este nicidecum uşor, dar merită osteneala !

Această lucrare o începi prin a modela omenescul din tine. A schimba o lume înseamnă a te schimba în primul rând pe tine însuţi, pe măsura acelui gând. La fel şi în educarea  copiilor, pentru  a fi încununată cu succes, ar fi bine ca educatorii să se educe neîncetat pe ei înşişi.

Menirea dascălului a fost să dea îndrumări şi să ofere mijloacele de dezvoltare şi, pe măsură ce copilul înainta pe calea activităţii conştiente, lucrând singur, să se retragă tot mai mult. Astfel apare un schimb de puteri, dascălul se retrage şi copilul păşeşte înainte.

Consider un privilegiu faptul de a fi profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ,,Mitropolitul Dosoftei” Suceava

prof. Țebrean Livia Teodora

30 de ani de la înfiinţarea Seminarului Teologic … doar 3 ani de când i-am păşit pragul… Acum, la ceas aniversar mă încearcă un sentiment de emoţie şi mândrie, de bucurie şi respect pentru şcoala în care îmi desfăşor activitatea. M-am alăturat unui colectiv format din oameni deosebiţi, ceea ce m-a făcut să-mi doresc să rămân aici. Rar întâlneşti în viaţă oameni cu care comunici dincolo de cuvinte, oameni care văd în tine mai mult decât vezi tu şi care muncesc alături de tine până când reușești să te descoperi. Sunt mulţi profesori care predau cu sufletul, cu profesionalism şi cu multă iubire, iar eu, mărturisesc, i-am întâlnit aici: își ajută elevii să dea tot ce au mai bun, le antrenează spiritul creativ, libertatea de a gândi, de a  se exprima şi drepul de a-şi dezvolta pe deplin personalitatea.  Scopul lor comun este formarea unor valori individuale şi sociale durabile care să-i ajute să-şi construiască propriul set de valori şi să-şi definească personalitatea şi caracterul. Cu siguranţă, generaţiile de elevi ai Seminarului  îşi amintesc cu plăcere de profesorii care au contribuit la reuşita lor profesională. Sunt privilegiată să pot vorbi despre un colectiv de dascăli atât de frumos - colegii mei.

Un sincer ,,La mulţi ani!” şcolii noastre!

Georgeta Nistor, profesor de limba engleză

Educația fizică este o componentă importantă a formării personalității, care urmărește să asigure dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a organismului. Mișcarea fizică acționează și asupra creierului. Sportul ne oferă o viață mai sănătoasă , exercițiile fizice stimulează sistemul nervos și păstrează agilitatea creierului, capacitatea de memorare putând fi îmbunătățită la orice vârstă, prin intermediul efortului fizic și mintal.

Într-o accepţiune  restrânsă, în înţelesul pedagogic, educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea posibilităţilor fizice şi psihice, individuale şi/sau colective. Scopul educaţiei fizice este dat de direcţia de orientare a acţiunilor de formare şi dezvoltare a personalităţii indivizilor în concordanţă cu cerinţele societăţii. El vizează realizarea recreării după o activitate intelectuală, intensă, întărirea stării de sănătate, creşterea capacităţii de efort, dezvoltarea calităţilor psihomotrice, educarea calităţilor morale şi de voinţă, dezvoltarea armonioasă a organismului.

Fotbalul este un sport de echipă, Fotbalul înseamnă comuniune, înseamnă echipă.  În fotbal învăţăm să renunţăm la noi, punem pase ca să câştige echipa. Practicarea sportului, în mod general, şi a fotbalului, în mod special, sunt activități de pe urma cărora un tânăr sau chiar un adult poate să beneficieze mult. Cei care reuşesc în „meseria” aceasta – că este vorba de o chestiune profesionistă, că este vorba pur şi simplu de plăcere amatoare – majoritatea învaţă ce înseamnă să se cucerească, să se conducă pe sine, să se jertfească fizic pentru ceva ce pare să fie neplăcut în primă instanţă şi să dobândească autocontrol.

Trimiterea cea mai cunoscută din Sfânta Scriptură la practicarea sportului este  întâlnită în Epistola către Corinteni a Sfântul Apostol Pavel: „Nu știți voi că cei care aleargă în stadion toți aleargă, dar numai unul ia premiul. Alergați așa ca să îl luați. Oricine se luptă se înfrânează de la toate și aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă” (I Corinteni 9, 24 – 25). Învățăm astfel despre jertfele duhovniceşti pe care trebuie să le facem, să depășim limitele egoiste, să câştigăm autocontrolul, să ancorăm minte mai presus de plăcerile imediate.

Sportul ne poate apropia și de aceea, în calitate de  profesor de educație fizică și sport la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava am încercat să contribui la unitatea elevilor seminariști prin intermediul sportului, organizând campionate de fotbal sau alte competiții între clase, și să zidesc amintiri de suflet, care vor rămâne peste timp. 

pr. prof. Bogdan Iulian Codină

COPILE, IUBEȘTE!

 

Copile,

care-ți este vocația?

Desigur, îți amintești de această mirare

și știi și răspunsul,

e în tine,

în mine,

este în fiecare!

Iubirea e în toate, în faptă și cuget,

uneori e în gândul ce doare,

în credință, nădejde și-ndelungă răbdare.

Copile, fii bun!

Prețuiește!

Și Cerul privește,

apoi mulțumește.

Sărută-ți Părinții

și învață a crește, prin tine, pe alții.

Pe toți odihnește!

Copile,

statornic rămâi în drum și pe cale,

fii vrednic de chemare

și fă ascultare...

Și bucură-te de pământ și de floare,

de Vinul din ciorchine,

de Apa cea Vie,

de Lumină și de Soare,

de boaba de grâu ce răsare,

...de Pâine și sare.

Crește,

Jertfește

și te mântuiește!

Primește ce doare,

ce moare și-învie.

Copile, iubește!

pr. prof. Constantin-Bogdan Feștilă