image058Mă gândesc cu drag și recunoștință la timpul petrecut în Seminarul Teologic. A fost o experiență care, mie, mi-a ajutat. Nu vreau să creez o imagine idilică, ca și când nu ar fi fost nici un neajuns. Nicidecum. Dar dincolo de lipsuri, de evenimente care nu m-au bucurat, dincolo de cele neîmplinite așa cum s-ar fi cuvenit ori cum așteptam eu, nu contenesc să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru acei ani; trei la Suceava și doi la Dumbrăveni.

A fost timpul cel mai propice pentru mine, de pildă, pentru a citi Sfânta Scriptura și Părinții. Căci din Seminar – mai mult decât de la Facultate – am deprins dexteritatea lucrului cu Scriptura (și acum îmi amintesc de caietele cu citate biblice de la Dogmatică) și inițierea în citirea Părinților (cum să nu fiu nostalgic, da, nostalgic, când mă duc cu gândul la „simplitatea” a doi amărâți elevi care, pe trenul Suceava-Rădăuți-Putna, înghețați și zgribuliți, citeau PSB-urile 2 și 3...). E adevărat că poate m-aș fi așteptat la mai multe recomandări din literatura de specialitate teologică din partea celor îndrituiți să o facă, dar cu ce primeam de la ei cu ce descopeream noi (și-mi cumpăram noile apariții cu banii de la Ajun) s-au pus bazele unei biblioteci care era și citită, nu doar frumos așezată în rafturi.

Și apoi, toate cele frumoase și de la orele chiar „laice” cum le ziceam noi; m-am bucurat de afecțiunea multor profesori și doamne profesoare, pentru că și eu i-am respectat, e drept. Am primit, peste ani, un caiet de teze la Limba Română și m-am bucurat tare mult că dna Mirela l-a găsit, deși a avut multe generații după cea a anilor 1995-2000. Iar dna Mariana Nechita a știut să cultive dragostea mea față de matematică și în cele doar două ore câte le aveam, astfel încât să pot opta, fără să-mi pară rău, pentru această disciplină inclusiv la examenul de bacalaureat (și a fost cea mai „ne-stresantă” lucrare de examen). Și – cum zic și Scripturile – timpul nu-mi îngăduie să amintesc de părintele ... și părintele ... și dna... și dl ... Le port, cu recunoștință, amintirea și numele înaintea lui Dumnezeu în fărâma de prescură și bobul de metanie ...

Îi port cu drag în amintire și pe colegii de școală. Mai ales pe cei din anul meu. Îi cunoșteam și pe unii din anii mai mari, ori mai mici, dar cei din clasa închinată „Sf. Ioan Damaschin” cu atât mai mult. Nu eram prea familiar, nu ieșeam, e adevărat, în oraș, ori la un film cu ei, însă mă împăcam bine cu toți.

Multă, multă bucurie îmi aduc amintirea zilelor de pelerinaj cu corul la Noul Neamț, în Basarabia, concertele de colinde și de Paști, acel martie 1998 de la Râmnicu Vâlcea, micul paraclis de la Suceava (pe care-l foloseam și pentru învățat, că era mai liniște), biblioteca smerită și pe dna Ana cea totdeauna pregătită pentru noi, darul minunat de a-l fi cunoscut pe Ciprian Savu, rugăciunile de dimineață și seară pe hol sau în sala de sus, „serviciul”  de după-amiază de la secretariat (când eram la Dumbrăveni), lecția deschisă despre Voiculescu la Limba Română, clătitele și cârnăciorii de la lăsatul secului, prin grija părintelui administrator (tot la Dumbrăveni), și altele, și altele ...

Îi urez mulți ani Seminarului căruia am avut deosebita onoare să-i fiu absolvent. Recunoștință celor care ne-au format, în multele feluri în care ne-au „plăsmuit”, și rugăciune pentru odihna veșnică a celor care au trecut la Domnul (îndeosebi părinții Constantin, Alexandru și Ioan). Îmbrățișare cu drag tuturor colegilor, pentru care așijderea mă rog să-i aibă Domnul în paza Sa, oriunde vor fi.

Ce pot să le doresc celor care vin după noi decât să profite din plin de acest timp petrecut în Seminar și să-i ducă numele cu cinste mai departe? Sunteți privilegiați, sunteți „preferații” lui Dumnezeu, sunteți binecuvântați de El și mă bucur să știu că vă împliniți chemarea.

Și, da, cred că Dumnezeu cheamă spre slujire în orice vreme și că seminarul, prin ostenitorii săi, are tocmai această menire de a fi părtaș la lucrarea minunată și sfântă de formare a celui care va sta în fața Domnului cu îndrăzneală sfântă, pentru mântuirea lumii.

PS Damaschin Dorneanul,
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților